Nicolae Turcan este absolvent şi doctor în filosofie, totodată licenţiat în teologie ortodoxă. Volumul său "Cioran sau excesul ca filosofie" (Ed. Limes, 2008) a fost bine primit de confraţi, fiind onorat şi cu Premiul "Henri Jacquier", acordat de Centrul Cultural Francez din Cluj.

Cu alte cuvinte, afirmaţia cioraniană "Singurătatea nu te învaţă că eşti singur, ci singurul" pare că a fost citită de filosoful Nicoale Turcan cu gândul la Plotin ("Fuga celui singur către Singurul"), dar în cheie creştină. Deoarece continuă: "Dumnezeu se manifestă nu în pofida distanţei, ci în imperială indiferenţă faţă de ea. Pentru că întru El, distanţele şi apropierile nu stau într-un raport de contrarietate. De aceea, de ce n-ar fi conştiinţa distanţei doar o modalitate umană de înţelegere? Şi anume, tocmai aceea care dislocă staza întru Dumnezeu (acea cauză a plictisului invocat de cei nepricepuţi), lăsând locul «epectazei» - de care vorbea Sf. Grigorie de Nyssa - făcând posibilă, cu alte cuvinte, înaintarea continuă în Dumnezeu, fără oprire, fără diminuarea bucuriei?" (p. 108-109).

Nota bene: conform dicţionarului, "epectaza" este "învă­ţătura dezvoltată de sfântul Grigorie de Nyssa, potrivit căreia sufletul, fiind atras de Dumnezeu, este într-o continuă mişcare ascendentă către treptele superioare ale plenitudinii harului. Simbolul epectazei este Moise, care «nu se opreşte deloc în urcuşul său, nici nu-şi fixează limite la mişcarea sa către înălţimi, ci, odată ce a pus piciorul pe scară, el nu încetează de a urca treptele acesteia şi con­tinuă mereu să se ridice, deoarece orice treaptă pe care o urcă dă totdeauna, înaintând, spre una superioară» (Grigorie de Nyssa, «Viaţa lui Moise») "

Întrebându-se, într-un studiu, cândva "Cum e cu putinţă ca un sceptic (şi un nihilist totodată!) să se considere discipolul sfinţilor? Care sunt urmele acestui discipolat sau cum arată portretul de "sfânt" al gânditorului Cioran?" (vezi revista INTER, vol. II, nr. 1-2, 2008, p. 408-417), N. Turcan practică o luptă nedreaptă: scriitorul născut la Răşinari se împărtăşeşte din pocalul paradoxurilor fără de scop, aproape zen, precum: "Este evident că Dumnezeu era o soluţie şi că nu vom mai găsi niciodată o alta la fel de satisfăcătoare" -, pe când tânărul teolog clujean, integrat evident într-o tradiţie vie, diluează rând pe rând capcanele, dar o depăşeşte inclusiv pe cea a lucidităţii sterpe: "Suferinţa majoră nu poate fi nici uitată, nici depăşită, ci doar integrată. Dacă această integrare are loc la nivelul conştiinţei, devii înţelept: dacă nu, te îmbolnăveşti fără scăpare."(p. 35)…

Astfel, lecţia marelui Cioran pare asimilată din perspectivă creştină, fără ca aceasta să diminueze din ecartamentul magistrului a cărui osie sprijinită deopotrivă pe disperarea lucidităţii maxime şi pe inagalabilul rostirii paradoxale nu poate fi diminuat de vreo doctrină: "Dispunem de cuvinte într-un mod baroc. Realitatea pe care ele o construiesc este adeseori iluzorie. Că se întâmplă uneori ca Adevărul să se descopere chiar în iluzie, iată un merit care nu aparţine iluziei" (p. 103).

Dar această carte nu este nicidecum o simplă replică de laborator la studiile operei cioraniene, chiar dacă anumite (da!) aforisme par o permanentă dispută între cei doi filosofi - vezi, de pildă, capitolul intitulat "Luciditatea celui fără credinţă", din care ar fi păcat să nu citez: "Deşi n-ar recunoaşte-o nici în ruptul capului, luciditatea este ultima dintre iluzii, cea care apare după ce toate celelalte s-au făcut ţăndări" (p. 80). Cartea de faţă este mult mai mult: dă seamă de apariţia unui proaspăt şi talentat gânditor în cetatea limbii române, ale cărui scrieri trebuie urmărite cu toată atenţia. Ne vor bucura…

Căci "Bucuria e un cântec al inimii, care nu se opreşte şi nu se înfricoşează. Ea este mediul în care cel care-l contemplă pe Dumnezeu îşi petrece zilele" (p. 100). Prin această carte Nicolae Turcan ne convinge că "distanţa" de la luciditate la contemplaţie poate fi dizolvată întru Bucurie.

Text publicat în  Ziarul de Duminică, 15 octombrie 2010,
http://www.zf.ro/ziarul-de-duminica/dumnezeul-bucuriei-de-marius-vasileanu-7479374