Categories
Tags
Cioran
Dumnezeu
Feuerbach
Hegel
Ortodoxie
Ortodoxie postmodernă
Spirit
St. Dionysius the Areopagite
Turcan
Vattimo
credinţă
credință
failibilism
filosofia religiei
filosofie
filosofie creştină
libertate
literatură
maestrul
necredinţă
orthodox theology
philosophia christiana
postmodernism
sfinţenie
teognosie
Visitors Counter
| Review for „The God of Small Thoughts” (by Leonid Dragomir) |
|
|
|
| Thursday, 10 June 2010 21:25 |
|
Un gânditor creştin de primă mărimeCu riscul de a părea unora că exagerez, afirm că am descoperit zilele acestea un gânditor ce poate fi situat pe acelaşi nivel cu Gustave Thibon sau Simone Weill. Evident, pentru a ajunge aici, autorul a trecut prin Pascal, Dostoievski, Kierkegaard, Nietzsche, Heidegger sau Cioran. Despre acesta din urmă a scris de altfel şi o carte intitulată Cioran sau excesul ca filosofie. Dar mai ales i-a citit pe Sfinţii Părinţi ai Bisericii. Nicolae Turcan, căci despre el este vorba, este doctor în filosofie şi absolvent de teologie. Aceste patalamale contează, desigur, mai puţin. Ceea ce-i important este că la el trăirea creştin-ortodoxă, care este în esenţa ei cea mai profundă mistică, şi gândirea formează un tot atât de compact, încât ai senzaţia că a reuşit ceea ce nu prea reuşesc teologii noştri: să transmită credinţa în forme contemporane. În acest fel, omul de azi este preluat de acolo de unde se află. Şi, într-adevăr, Nicolae Turcan discută în această carte de fragmente, repet, una dintre cele mai bune pe care le-am citit vreodată, despre ratare, trândăvie, ignoranţă, suferinţă, moarte, neant, dar şi despre Dumnezeu, vocaţie, bucurie, smerenie, libertate etc. Teme clasice şi care, aşa cum le-am enumerat aici, nu spun nimic nou. Noutatea vine, firesc, din felul cum sunt abordate. Nici limbajul nu e unul nou. Ceea ce a realizat autorul este, ca să-l citez pe un filosof contemporan, Peter Sloterdijk, să spună „lucruri uimitor de noi cu vechile cuvinte”. Prin aceasta, el se situează cu adevărat în tradiţia vie a creştinismului răsăritean. În spiritul apofatismului de care este impregnat acesta, cuvintele ce alcătuiesc discursul lui Nicolae Turcan creează acel halou de tăcere care, cred eu, ar putea să-i facă chiar şi pe agnostici sau alţi căldicei să se gândească la Dumnezeu. Nu voi cita nimic pentru că mi-e teamă ca, scoase din context, aforismele lui Nicolae Turcan să-şi piardă din savoarea şi prospeţimea pe care le-o dă coabitarea organică. Mă voi mărgini doar să spun că Dumnezeul gândurilor mărunte (Ed. Limes, Cluj, 2009) dezvăluie în sfârşit gânditorul mistic ortodox, conectat la marile tradiţii ale gândirii universale, pe care unii dintre noi îl aşteptam. Text publicat în Argeș, anul X (XLV), nr. 3 (333), 2010, p. 11. Tags: |















